luni, 24 octombrie 2011

Un actor pe scena... vieţii

Plecasem, băiat de la ţară,
în braţe c-un mic geamantan
şi chica netunsă de-o vară.
Aşa arătam... momentan!

Speram să mă tundă frizerul,
aşa cum cerusem – garson,
dar el mi-a răspuns, pişicherul,
că-i trendy tunsoarea... cazon.

În grupă am stat şi în faţă
(doar două trimestre, la număr),
aveam, evident, şi mustaţă,
aveam chiar şi... trese pe umăr.


Pe sub cozoroc, priveam galeş,
în ziua de 5 Brumărel,
în faţă era chiar... nea Maleş,
căci poza-i făcută de el.

 
Pantofii n-au cum să se vadă!
Deşi era-n 10 Prier,
Rarăul dormea sub zăpadă,
dar eu cutezam către cer.


Cu Bara n-am dus-o pe roze,
ziceam despre el că-i... otravă,
dar astăzi, văzându-l în poze,
îmi pare băiat de ispravă.

Când am luat primul patru,
voiam să m-arunc de la geam.
Se vede, jucam un pic teatru
sau, spus mai pe şleau, mă... prosteam.

Momentele de cugetare
m-au dus, în fine, la răspuns...

...şi satisfacţia fu mare,
când am descoperit... că-s tuns.

Într-o lume de concepte,
ne pierise-ntreg elanu`
geaba vrea să ne deştepte
domn` profesor Măgureanu.

Crenguţe-mpodobind pereţii...
Pentru An Nou, un nou decor
în care îşi aveau poeţii,
în profesoară, muza lor.

Domnişoara profesoară,
dacă-mi amintesc eu bine,
ne mai medita pe-afară
şi pe Gelu, şi pe mine.

Personajele, mustrate
(din nu ştiu care motiv)
de domnul George Istrate,
priveau trist în... obiectiv.

Când constata domnul Costan
că unii nu vor să repete,
chiar (ca pe ultimul puştan)
îi proţăpea lângă perete.

Eram întreaga clasă-n vervă
şi, ca să fie treaba oablă,
crezând că nimeni nu observă,
ne-am repezit cu toţi la tablă.

Dac-ar fi fost măcar un trabuc,
pe când ne dădeam noi... bărbaţi!

Dar ne-a surprins Mitică Hetriuc
la „poştă” cu-o biată... Carpaţi.

O barbă falsă pe obrazul
de-adolescent şi, pe chelie,
căciulă de... Mihai Viteazul.
Mai ziceţi că sunt eu, Ilie?

Dacă am fost Mihai Viteazul,
de ce n-aş fi Ştefan cel Mare...


sau un alt domn, când va fi cazul
să se mai facă o serbare?

N-a fost confruntare dură
şi nici măcar nu a fost sfadă,
deşi aveam un şiş în gură
iar Macovei avea o spadă.

Îmi amintesc, trecuse anu`
şi n-am pus gura pe alcool,
de-aceea ne-ndemna Ciobanu
să ne bem berea mai... domol.

Mitică nu le-avea cu sportul,
ar spune un neavizat.
Prea mare-a fost atunci efortul
şi dansul l-a... epuizat.


























Aici nu e niciun colaj,
eram toţi cinci ca un torero
ce-a îmblânzit un... fuselaj.
Nu vă uitaţi că suntem... zero!



Precum bătrânele cătane,
el braţul drept pe şold şi-a pus.
Eu şi cu Michi eram stane,
cătana era... Svîrlefus.

Aici sunt eu cu braţu-n şold,
cum îl văzusem pe Grigore.
Vedeţi pe chip acel „imbold”
de-a merge repede la... ore?

În dreapta-i Nelu Pîrîiac,
în costumaţie-hibrid,
iar cel din centru, mai posac,
visa, de-atunci, un nou... partid.


Chiar Cojocaru Viorel
mi-a zis că ăsta este locul
în care reuşeşte el
să-mi prindă cât mai bine... smocul.


Ştiu că-mi răsesem, proaspăt, barba
când am urcat pe ţurţudan,
doar să ascult cum creşte... iarba.
Ceva mai bun n-aveam în plan!

Ce învoire, ce oraş?
E voie bună, cât cuprinde,
chiar dacă suntem pe imaş.
Şi nici patrula nu ne prinde...

Visam toţi nouă, zi şi noapte,
Regina bătăliilor.
Acum o mai vedem doar şapte;
Doi stau ascunşi... după un nor.

Când la Suceava, în Cetate,
am fost, a nu ştiu câta oară,
călcam timid, cu pietate,
pe fiecare lespejoară.

Un zid de inimi, diafan...
Ne-nchipuiam c-am fi, atunci,
precum oştenii lui Ştefan.
Eram bărbaţi? Eram doar prunci?


Pare că vine din alt ev,
aşa e Pipoş de pătruns!
Păi, da, el nu era elev
şi nu era, ca mine,... tuns!

Se anunţase rea prognoza,
plecau spre şcoală toţi, grăbiţi,
dar noi voiam să facem poza,
aşa că... Dragii mei, zâmbiţi! 

Mai caut răspunsul şi azi,
(ca alte răspunsuri în viaţă):
În spate-i pădurea de brazi,
dar cine sunt... brazii din faţă?

Pentru Plug, eu am scris slova,
Coca este la buhai,
cel cu talanga e Iova,
ceilalţi sunt... din alai.


Eram un bun recitator
şi-am cochetat cu poezia,
m-au dat şi la televizor...
Iertată fie-mi... modestia!

Ni se citea pe chip uimirea,
când ne-am văzut, la zece ani!
Nişte bărbaţi în toată firea!
Să fi fost noi? Acei puştani...

Acum, la 40 de ani,
a fost să ne-ntâlnim din nou.
Ştiindu-ne ca băietani,
câţiva chiar am rămas... tablou.

Cred că nu este un mister,
deşi n-am spus în monolog:
Am fost destoinic ofiţer,
dar şi un bun... oenolog.

Colonel (r.) Ilie Bâtcă








luni, 10 octombrie 2011

File dintr-o cronică trăită...

În primele săptămâni de liceu mă simţeam singur şi eram cam trist...

... dar mi-am făcut repede câţiva prieteni (Titi Pleşea , Gelu Marin, Nelu Neagu, Zoli şi Gigi Indrecan). Aveam mai mulţi prieteni, dar aceştia nu aveau chef de poză.

Aşa am învăţat eu economie politică. Şi, vă asigur, am fost la... înălţimea aşteptărilor.

Duminica, mergeam, deseori, în drumeţii. 
Fiind şeful clasei, Mag Andraş ne ţinea părinteşte sub aripa lui protectoare...,

...ştiind că nu o să-l pârâm la comandantul companiei că fumează.

După escaladare, Gigi Indrecan, înfigând în stâncă steagul victoriei. Flamura nu se vede...

Nu credeam că un adolescent care a trăit toată viaţa lui în vale (Valea lui Mihai) poate să urce până pe Rarău. Dar Andrei Coman a făcut-o. Ca să nu-l las singur, am urcat şi eu. Ce era să fac?!

Ne-mpinse necuratul să mergem până la moara lui. Adică, până la Moara Dracului...

Dacă aş şti că Mitică Zaharia avea sub caschetă păr, înseamnă că am fost la... paritate. Cum, însă, nu-mi mai amintesc, îl las pe el să ne spună. Oricum, la ruinele Cetăţii Suceava, unde toată compania a fost... în păr, ne-am simţit bine.
Şi cei cu păr, şi cei fără...

Cei nouă infanterişti (în devenire) şi cu locotenentul-major Ciobanu... zece.

Fiindcă donişoara Muha, profesoara de istorie, ne-a spus că Infanteria este considerată... Regina bătăliilor, am ţinut să facem, neapărat, o poză cu dânsa (profesoara).

După ce am primit ţinuta de oraş pentru vară, parcă ne-am mai albit puţin.
Şi eu, şi Zoli, şi Titi...

Din cauza aplauzelor, lui Viorel Contoman mai să-i sară cascheta pe cap...

La defilarea din 1970. Încă nu era nimeni la tribuna oficială, 
dar noi primisem comanda: „Pentru onooooor, spre dreapta!”

 
La banchetul de absolvire, fiecare după preferinţe. 
Eu cu o cântăreaţă de muzică populară, Gigi Indrecan, cu una de muzică uşoară...

Acum am alte preferinţe... muzicale

Colonel (r.) Remus Macovei


Cronicar de serviciu: Ilie Bâtcă