File dintr-o cronică trăită...

În primele săptămâni de liceu mă simţeam singur şi eram cam trist...

... dar mi-am făcut repede câţiva prieteni (Titi Pleşea , Gelu Marin, Nelu Neagu, Zoli şi Gigi Indrecan). Aveam mai mulţi prieteni, dar aceştia nu aveau chef de poză.

Aşa am învăţat eu economie politică. Şi, vă asigur, am fost la... înălţimea aşteptărilor.

Duminica, mergeam, deseori, în drumeţii.

Fiind şeful clasei, Mag Andraş ne ţinea părinteşte sub aripa lui protectoare...,

...ştiind că nu o să-l pârâm la comandantul companiei că fumează.

După escaladare, Gigi Indrecan, înfigând în stâncă steagul victoriei. Flamura nu se vede...

Nu credeam că un adolescent care a trăit toată viaţa lui în vale (Valea lui Mihai) poate să urce până pe Rarău. Dar Andrei Coman a făcut-o. Ca să nu-l las singur, am urcat şi eu. Ce era să fac?!

Ne-mpinse necuratul să mergem până la moara lui. Adică, până la Moara Dracului...

Dacă aş şti că Mitică Zaharia avea sub caschetă păr, înseamnă că am fost la... paritate. Cum, însă, nu-mi mai amintesc, îl las pe el să ne spună. Oricum, la ruinele Cetăţii Suceava, unde toată compania a fost... în păr, ne-am simţit bine.
Şi cei cu păr, şi cei fără...

Cei nouă infanterişti (în devenire) şi cu locotenentul-major Ciobanu... zece.

Fiindcă donişoara Muha, profesoara de istorie, ne-a spus că Infanteria este considerată... Regina bătăliilor, am ţinut să facem, neapărat, o poză cu dânsa (profesoara).