(rezumat)
De mic copil, visul meu a fost să ajung marinar.
Pentru asta, am luat-o metodic.
Ce trebuie să ştie, în primul rând, un marinar? Să înoate!
Pentru asta, am luat-o metodic.
Ce trebuie să ştie, în primul rând, un marinar? Să înoate!
Eu am deprins înotul de la o vârstă fragedă. Mai întâi, pe uscat,
pentru că nu îmi plăcea... să mă ud.
La Liceul Militar, n-a fost mare... filozofie. Cel mai mult vorbea domnul profesor Măgureanu. Noi doar ascultam.
Când voia şi dânsul să asculte pe cineva, nu prea avea pe cine...
Când voia şi dânsul să asculte pe cineva, nu prea avea pe cine...
Aici, cred că încercam să construim o piramidă. Încă de pe atunci, eram un om... de bază.
Pentru onor, înainteeeee, prezentaţi ARM!
(9 mai 1971. În garda de onoare. Comandant, locotenent-major Nicolae Ciobanu)
La depunerea de coroane (9 mai, 1971)
Cu Vasile Andrieş,
prieten bun şi... megieş.
Singura mea legătură cu Aviaţia a fost... acest MIG
La întâlnirea de zece ani, am fost doar şapte. Un radiolocatorist (Antip Ghiaţă), un marinar (adică eu), doi transmisionişti (Vasile Andrieş şi Vasile Costan) şi, mai puţin de jumătate plus unu, infanteriştii (Toader Coca, Mitică Zaharia şi Ilie Bâtcă).
Ne-a supravegheat, să nu facem prostii, comandantul companiei (căpitanul Dumitru Hetriuc). L-au ajutat, cu multă dragoste pentru noi, profesorii Maria Debren şi Marcel Toma.
Ne-a supravegheat, să nu facem prostii, comandantul companiei (căpitanul Dumitru Hetriuc). L-au ajutat, cu multă dragoste pentru noi, profesorii Maria Debren şi Marcel Toma.
Poza mea de la dosar, pe când eram... marinar
Privind înapoi cu mândrie,
Comandor (r.) Corneliu Costiniuc
Frumoase amintiri, intense trairi !
RăspundețiȘtergere