(după George Coşbuc)
A
fost o vreme supărat
Și,
cât fusese suspendat,
La
inimă avea un cui,
Dar,
azi, ca el un altul nu-i,
Căci
Eba, Nicuşoara lui,
S-a
măritat.
Şi
dacă prinţi din largul zării
Şedeau
la capătul cărării
Şi-i
trimiteau bezele-ades,
Ei
inima nu i-a dat ghes
Decât
când şi-a găsit ales
Mai
acătării.
S-au
înţeles dintr-un privit
Şi
fata nu s-a-mpotrivit,
Cum
a făcut cu alţi coconi
De-asfaltatori
şi de baroni,
Semn
că puţinii neuroni
S-au
isprăvit.
Ilie Bâtcă
Citiţi continuarea pe:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu